Drumul strainatatii. Al doilea caiet

www.cartedesucces.ro

AUTORI

NOUTATI

REMEMBER

REDUCERI

Paul Miron paraseste patria noastra in toamna anului 1944, la Sf. Ecaterina. E inrolat in Armata Nationala, la Viena, in noiembrie 1944. Creaza chiar primele notite intr-un carnetel (13x8) incepand de la Craciunul anului 1944. Scrie zilnic de la 1 la 7 ianuarie 1945, dupa aia, pe sarite, pana la 15 februarie, atunci cand detine loc plecarea catre front. La intervale mai considerabile, pe front, pana la 23 aprilie. De la 23 aprilie 1945 pana la 4 mai e internat la spitalul militar din Parchim. De la 6 mai pana la 15 septembrie se gaseste la spitalul militar 1007 din Schleswig. incepe chiar primele notite pe al doilea caiet, la 7 iunie 1945 si oglinda (iunie-august 1945), ingrijorat de perchezitii si controale (rusesti), pe foi volante, din care au ramas doar cateva. Eliberat din prizonierat se stabileste la Bonn. Atunci cand se muta din acest loc la Paris, lasa lucrurile personale, printre care un plic cu 'memoriile', jurnalul de razboi, unei colege, Vera. Legaturile cu V. se disloca. Absolut toate incercarile, de a recupera macar amintirile, esueaza. Le considera un bun ratacit, insa prin anii '60 e nedumerit de informatia unui Amic, Ioan Cusa, care ar fi vazut, la biblioteca romana din Freiburg, manuscrisul unui diariu, pe care nu l-a putut examina de-in jurul, fiindca i-ar fi fost tras brutal din mina de catre directorul de in momentul unde, fara sa i se ofere explicatii pentru gestul riguros. si rugamintea de a i se ia cu imprumut foile, unde Cusa credea ca ar fi identificat scrisul lui Paul Miron, a fost refuzata. A mai poruncit de cateva ori, la secretariatul institutiei, misteriosul op, fara replicaa. Recapitulam: Urma Jurnalului se pierde in 1947 (cf. Drumul Strainatatii, p. 9). Reapare in anii '60 intr-un colet unde exista o ilustrata din Suedia, obiect ciudat. Dupa 2 saptamani primeste alt plic cu restul insemnarilor din prezentul jurnal (partea a 2-a). Raman intrebarile: cine a transportat ingrijorare manuscrisului atata vreme, cine l-a insotit pe drumul strainatatii?